Locuinţa lor e de fapt o dărăpănătură, s-o spunem direct. O casă veche, din lemn, cu ferestrele închise cu lacăte, de zici că stă să se prăbuşească, care are înăuntru doar o masă, câteva scaune şi un perete pe care gemenii mâzgălesc şi scrijelesc ce vor ei, fără să-i certe nimeni. Oricine se poate întreba, pe bună dreptate, ce fel de oameni ar trăi aici, aşa. Dar înainte de a-i judeca, trebuie să ştiţi povestea lor.
După ce Annie i-a adus pe lume pe gemenii Samuel şi Jacob, în 2006, ea şi soţul său au realizat că e ceva în neregulă.
Cu trecerea anilor, Sam şi Jacob au devenit tot mai distructivi. Erau agresivi şi aveau tentative repetate de a fugi. În ciuda încercărilor repetate ale părinţilor de a primi ajutor de specialitate, toţi cei cu care au discutat le-au spus că nu există şanse de redresare şi că situaţia se va înrăutăţi. Ba chiar i-au sfătuit să-i interneze la un centru social.
Annie şi Mark au refuzat să ia în calcul această variantă şi să se dea bătuţi. Au cumpărat o proprietate veche, izolată, au pus lacăte la uşi şi la ferestre şi au lăsat interiorul la dispoziţia "furiei" gemenilor. Dacă doreau să scrie pe pereţi, erau liberi s-o facă, nimeni nu-i certa. Dacă doreau să se zbenguie, nu tremura nimeni de teamă că vor strica ceva. Părinţii s-au gândit că decât să stea închişi într-un centru în care ar fi fost ca nişte deţinuţi, mai bine să stea cu toţii într-o închisoare, dar să fie împreună.
Ideea lor a fost genială: puştii au început să facă progrese echivalente cu nişte miracole, au devenit mai liniştiţi şi par să iasă din tenebrele prezise de experţi. Annie şi Mark au fondat Son-Rise Program, un proiect cu o abordare personală a autismului sever şi continuă să înregistreze progrese,
Astăzi, "casa ca o închisoare" serveşte nu doar pentru a îmbunătăţi comportamentul copiilor, ci şi pentru a-i proteja pe aceştia.
Posteaza comentariu