Fie ca o recunoastem sau nu, fiecare dintre noi plange din cand in cand, indiferent de varsta, sex sau temperament. De obicei, evitam sa vorbim despre asta. Suntem adesea obisnuiti si sfatuiti, inca din copilarie, sa controlam aceasta reactie, afland ca plansul este o dovada de slabiciune. In unele culturi, este o adevarata lipsa de demnitate. Asa sa fie, oare?
Principalele motive pentru care plangem
Motivele pentru care plangem sunt nenumarate si aproape imposibil de incadrat in categorii. Plangi de bucurie la o nunta, plangi pentru ca el te-a parasit, pentru ca ai vazut un film trist, pentru ca nu mai suporti durerea de masea sau pentru ca te-ai impiedicat in momentul in care ai intrat in sala de sedinte inaintea unei prezentari. Exista prea multe variabile in prea multe contexte.
La urma urmei, plansul este o forma de "descarcare" psihica. Pur si simplu, te simti mai bine dupa ce ai plans.
Strict biologic vorbind, reactia trupului este de a elibera, prin lacrimi, o parte din substantele chimice secretate de organism, care se acumuleaza in perioadele de stres. De aceea, dupa ce ai plans, esti brusc mai relaxata si parca incepi sa vezi lucrurile altfel, indiferent de motivul pentru care ai simtit nevoia sa plangi.
Ce este, de fapt, plansul
Nu este nimic rusinos in a plange.
Este o reactie fizica si psihica normala si adesea foarte utila. Convenientele blameaza plansul, dar acesta este chiar necesar. Cel mai adesea, nu plangem atunci cand trebuie; ne abtinem, pentru ca "nu avem voie" sa dam dovada de o asemenea slabiciune. Nemultumirea ramane insa, chiar daca alegem sa nu descarcam pe loc emotia. Psihicul va incearca apoi sa revina la echilibru, vei mai uita, va mai disparea din tensiune... dar supararea refulata va fi, cu siguranta, eliberata alta data, si asta poate intr-un moment si mai nepotrivit!De multe ori, plansul este un fel de izbucnire: plangi cand simti ca nu mai rezisti, cand apare asa-numita "picatura care a umplut paharul". Poate fi vorba despre o neplacere mai mare sau mai mica, dar reprezinta, cu siguranta, declansatorul. Se poate intampla totusi ca evenimentul in sine sa nu aiba neaparat relevanta, sa fie la mijloc stresul sau supararile mai vechi, in privinta carora nu ai reusit sa-ti descarci emotiile, tocmai din cauza tabu-ului autoimpus de a nu plange.
Cine plange mai mult
Se intampla sa plangem si sa nu ne fie clar de ce.
Ti s-a intamplat sa plangi si apoi, datorita faptului ca te simti mai bine, sa nu mai vrei sa aprofundezi problema? Este o atitudine destul de naturala sa nu revii asupra unui aspect care te doare, desi acest lucru nu inseamna ca este intotdeauna si sanatos. Un alt unghi al problemei neclaritatii: s-ar putea sa nu plangi din motivul aparent, ci din cu totul altul. Atunci cand esti dezamagita in dragoste, poate ca nu plangi lipsa barbatului in cauza, ci nevoia de afectiune, lipsa acesteia, iluziile si asteptarile neindeplinite etc.Credinta generala este ca femeile sunt mai predispuse la aceasta reactie, comparativ cu barbatii. Se pare ca este vorba doar despre un mit, afirma Jeni Chiriac, psiholog. Generalizarea, din punct de vedere psihologic, este indoielnica. Este dificil de dovedit faptul ca femeile plang mai mult sau mai putin decat barbatii sau daca o anumita categorie de varsta este mai inclinata sa se manifeste astfel decat alta. Repet: toata lumea plange.
Faptul ca plansul este absolut normal nu inseamna ca a ignora regula implicita a societatii reprezinta o solutie pentru a fi mai fericiti. Plansul este intr-o anumita masura sanatos, dar nu echivaleaza cu rezolvarea tuturor problemelor. Nu o rezolva definitiv nici macar pe cea a supararii sau a stresului. Este un mod natural de eliberare, in masura in care nu se abuzeaza de el - practic, plansul reprezinta un instrument pentru obtinerea unui mai bun echilibru interior.
Comentarii (18)
Dunnezeule sfant!!! De ce nu raspunde nimeni la aceste intrebari ??? DE CE? DE CE/? DE CE?
Mi s a intamplat sa nu vorbesc cu o persoana timp de o saptamana. Tineam extrem de mult la aceasta persoana. Ne am certat si am deci ca nu mai vorbim. Am vrut sa idau un simplu mesaj, dar m a impiedicat orgoliul, am zis de ce sa fiu eu fraiera care da prima mesaj. Ei bine, intr o seara mi a dat mesaj. Cand am vazut de la cine este, mu apucasem sa deschid mesajul, am inceput sa tremur si am inceput sa plang, fara sa vreau. L am descshis, era un mesaj banal: "..." si mai tare am inceput sa plang. Pe deoparte ma bucuram ca mi a scris si se gandeste la mine, dar pe de alta parte era ceva ciudat. Nu ma puteam controla, nu puteam sa ma opresc din plans. Ce imi puteti spune despre asta?
Am si eu o problema cu planusl.Simt nevoia sa plang dar nu pot.In cel mai reusit caz dau 2 3 lacrimi si gata.Cateodata chear daca suna ciudat incep sa rad dar fara motiv sau cauza.Desii as vrea sa plang in continuare nu pot.Mai nou am observat ca senzatia de plans devine din ce in ce mai vregventa.Daca ma uit la ceva mai "emotional sau dramatic"ca sa zic asa simt nevoia de a plange...lucru ce nu mi sa mai intamplat.
eu am o problema... nu plang deloc.... nici macar cand vreau... in momentele in care ar trebui sa plang, sau in care vreau sa plang, corpul meu pur si simplu incepe sa tremure dar nici urma de lacrimi... din ce cauza?
pot spune ca sunt o persoana sensibila dar nu si ca ma apuca plansul din orice si fara motiv, stie cineva o metda prin care sa ma pot controla? vreau sa spun ca ma intimidez chiar si atunci cand cineva ridicat onul la mine si incep sa plang!
intr-o seara am avut o durere in piept si o ameteala, am iesit repede afara, am luat o gura de are proaspat, iar dupa 1 min am inceput sa plang din senin oare de ce? sa fi fost un atac de panica?? nu am mai plans de foarte mult timp
eu am 22 de ani si sunt o fire emotiva.poate prea emotiva.as vrea sa ma pot controla,insa uneori chiar nu reusesc.exista vreo modalitate de control?adica uneori desi incerc sa nu plang,nu pot sa ma controlez.as vrea sa nu mai fiu atat de emotiva.knd imi vine sa plang dintr-un motiv sau altul incer sa ma gandesc la altceva,sa-mi imaginez ca totul este bine si frumos,insa nu pot.daca stie cineva vreo modalitate de a ne controla emotiile...
si eu sunt o persoana care plange des, problema este ca mi-am creat o anume dependenta e ceva naspa ? sper sa raspunda careva la intrebarile noastre :)
Buna ziua.Am 13 ani si sunt baiat.Cand cineva mai mare sau mai puternic ca mine ma intimideaza incep sa plang.De exemplu sa luat un copil de 8 ani de mine dar nu am putut sa fac nimic fiindca el avea frati mai mari si nu stiu ce se putea intampla.Ma simt mai neputincios fata de ceilalti.Ce pot face?
eu am 14 ani si plang din orice. cand mai fac un lucru gresit mama ma cearta si eu incep sa plang si ma incui in baie si nu mai ies de acolo pana nu ma potolesc cum as putea scapa de plansul asta din orice?
am si eu o intrebare la care nu gasesc raspuns: cum sa facem sa nu plangem cum sa ne controlam plansul? plang foarte des si aproape din orice incerc sa ma abtin dar nu reusesc cum sa opresc plansul?
sunt o persoana care plange din orice, nu pot sa ma controlez, sotul meu nu ma suporta plangand si ne certam des din cauza asta... ce sa fac, nu mai vreau sa plang...
Faptul ca o persoana e plangacioasa..poate degenera intr'o problema de ordin psihiatric?
eu plang destul de des....si de multe ori nu inteleg de ce...pur si simplu simt nevoia de a plange....dar numai asa ma pot descarca prin plans....si de cele mai multe ori plang atunci cand simt ca dezamagesc pe cineva....
plansul ajuta......pentru ca ne descarcam......de ex pe mine ma ajuta foarte mult.......e bine ca putem plange.....mai grav e daca nu putem plange...si am vrea .....
este adevarat ce spune mai sus plangem cd nu mai puteam iar dupa ce plangem ne descarcam si gandim altfel..........
este adevarat, insa in text era vorba de asociere; adesea avem tendinta de a-i judeca pe ceilalti sau de a-i evalua din perspectiva propriilor noastre valori si credinte - plansul are o semnificatie variata pentru fiecare dintre noi mi-as dori ca oamenii sa planga doar de bucurie!
hmmm...daca sincer sunt o persoana plingacioasa...shi sunt multe situatii cind lacrimile ma napustesc pe neasteptate..dar nu cred ca aceasta inseamna sa fii om slab de fire...!!din contra asta iti da putere sa mergi mai departe!!
Posteaza comentariu