Copiii cu această afecțiune sunt susceptibili de a ajunge în închisoare
Mama și copilul · Copii / De Iulia Mirică, 17.06.2018

În 2011, un studiu efectuat cu deținuți adulți din Finlanda a descoperit că 568 dintre cei 794 de deținuți care au făcut parte din studiu fuseseră diagnosticați cu tulburare de personalitate antisocială.

Rezultatele au fost uimitoare, având în vedere că prevalența acestei afecțiuni în populația generală este de doar 1 până la 3%. Acest lucru facilitează identificarea persoanelor cu comportamente cu grad ridicat de risc și pot fi efectuate intervenții timpurii în cazul în care se descoperă copiii cu această afecțiune, pentru a se asigura că nu va avansa comportamentul spre o activitate criminală. Însă iată de ce sunt susceptibili copiii cu această afecțiune!

Ce afecțiune este cea care îi face pe copii susceptibili de a ajunge în închisoare?


Dacă tulburarea de personalitate antisocială nu este diagnosticată la o vârstă fragedă, atunci cum ar putea fi protejați copiii de comportamente violente și, în plus, cum pot fi identificate semnalele timpurii de alarmă? Iată ce ar trebui să știi despre această tulburare de comportament!

1. Este caracterizată prin comportament antisocial

Comportamentul antisocial este caracterizat și prin acțiuni care nu sunt potrivite vârstei copiilor, care le afectează colegii sau le încalcă drepturile fundamentale. Există o lipsă distinctă de respect față de reguli sau de empatie în rândul copiilor care suferă de această tulburare. Unele dintre comportamente pot include violență împotriva colegilor sau a altor creaturi vii, comportament manipulator, acțiuni care constituie agresiune, furt, vandalism, minciuni, diferite forme de abuz de substanțe, experimentări cu droguri, tutun și / sau alcool, sarcini în adolescență.

2. Este deseori precedată de o altă tulburare mai ușoară

Tulburarea antisocială nu reprezintă singurul indicator timpuriu al posibilelor comportamente violente viitoare. Cel puțin 90% din copiii care sunt diagnosticați cu tulburări de comportament au fost diagnosticați anterior cu o tulburare care presupune un comportament sfidător, vindictivitate și furie sau iritabilitate constantă. Unele dintre diferențele majore dintre cele două tulburări sunt: copiii cu tulburarea antisocială demonstrează agresivitate față de animale sau oameni, fură, sunt mincinoși patologici și pot manifesta o înclinație spre distrugerea proprietății. Probabil că intervențiile timpurii sunt utile pentru a se asigura că cei mici pot duce o viață normală în continuare.

3. Este posibil să existe o legătură între ADHD și tulburarea de conduită

Una dintre tulburările comportamentale des întâlnite în rândul copiilor care a fost adesea corelată cu tulburarea de conduită este ADHD. Aproximativ 55% din fetele și 30% din băieții care suferă de tulburări de comportament sunt, de asemenea, diagnosticați cu ADHD. Atunci când copiii sunt predispuși la agresiune, pe lângă faptul că manifestă un comportament impulsiv și hiperactivitate, aceștia pot fi în pericol de a dezvolta tulburări de comportament. Copiii diagnosticați cu o combinație a celor două tulburări sunt, de asemenea, susceptibili de a fi mai agresivi decât colegii lor cu probleme de comportament.

4. Există o serie de riscuri asociate cu dezvoltarea tulburărilor comportamentale

Factorii de risc care se asociază frecvent cu tulburările comportamentale includ performanțe academice slabe, dizabilități de învățare, deficite cognitive, o dificultate a procesării indiciilor sociale și emoționale, experiențe traumatizante cu colegii, îndepărtare de membrii familiei, o dinamică disfuncțională între copii și părinți, supraveghere inadecvată, părinți alcoolici. Studiile au descoperit că acești copii care suferă de tulburări comportamentale au un nivel mai scăzut de teamă decât populația generală. În loc de a fi o trăsătură pozitivă, această lipsă de răspuns la frică este nesănătoasă, deoarece sporește riscul de a manifesta furie asupra altor copii și în situații neașteptate. Cei mici nu înțeleg pe deplin consecințele negative ale acțiunilor lor și, prin urmare, se angajează în comportamente dăunătoare sau cu risc ridicat.

5. Intervențiile pentru tulburările comportamentale trebuie să fie cuprinzătoare

Singura modalitate eficientă de a trata tulburările comportamentale este de a te asigura că lucrurile care declanșează diferitele aspecte ale vieții copilului sunt identificate și atenuate. De exemplu, dacă cel mic suferă de ADHD, medicamentele pot reduce impulsivitatea și comportamentul agresiv. În momentul în care copilul este hărțuit la școală, schimbarea școlii sau intervenția adulților poate ajuta la reducerea acestor factori supărători. Unul dintre aspectele cele mai importante care trebuie luat în considerare atunci când se tratează tulburările comportamentale este situația de la domiciliu. Un părinte sau un frate abuziv poate duce la apariția simptomelor. Chiar și conflictele violente dintre părinți pot face copilul să se comporte altfel. Uneori, depresia și alte tulburări psihice întâlnite în rândul părinților pot determina neglijarea nevoilor copilului, așa că și tratarea părinților devine o prioritate.

6. Trăsăturile tulburărilor comportamentale pot fi eliminate prin tratarea oricăror tulburări asociate abuzului de substanțe

Abuzul de substanțe poate să inducă și să exacerbeze tulburările comportamentale, așa că este important ca cei mici să fie ajutați să identifice cauza comportamentului lor, astfel încât să poată fi tratați corespunzător. Acest lucru se datorează faptului că tratarea abuzului de substanțe poate conduce la rezolvarea simptomelor tulburărilor comportamentale.

Citeste in continuare

Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro