Să NU te murdărești! Să NU vorbești cu țiganul ăla! Să NU iei note mici! Sau cum să devii un părinte toxic…
Mama și copilul · Copii / 11.07.2019

Să NU te murdărești! Să NU vorbești cu țiganul ăla! Să NU iei note mici! Să NU cazi! Să NU spui că nu ți-am zis! Sau cum să fii un părinte toxic și să crești un copil anxios și complet nepregătit pentru viață…

Până să devin mamă, cred că aș fi dat din gură ca o moară stricată și aș fi arătat cu degetul către toate mamele din lume. Știi, e ușor să judeci când nu înțelegi cu adevărat. E ușor să te pui în postura copilului supărat și să arunci cu tot ce apuci. Îmi pare rău.

Adevărul e că mi-e frică de mor că n-o să fiu o mamă suficient de bună pentru copilul meu, însă în momentele astea iau liftul și fac o vizită de la inimă până la creier. Știi cum e… Când nu te ajută sentimentele sau emoțiile, caută explicația rațională. Cred că e ușor să greșești când stresul și oboseala parcă nu mai vor să te părăsească, dar mă uit repede în oglindă și îmi dau seama că trebuie să fie ceva măreț cu mine, dacă acest copil m-a ales. Și dacă m-a ales, de ce să nu-i arăt că a făcut alegerea potrivită?

Nu cred că există relația perfectă copil-părinte, însă putem încerca…


Tot timpul am comparat relația părinte-copil cu relația de cuplu. Vrei să fie bine, muncești pentru relația ta. De oricare natură o fi ea. Cum spuneam aici, când apar momentele tensionate între voi, luați o gură de aer, conștientizați ce se întâmplă, stați de vorbă, recunoașteți că vă e greu, apoi vedeți ce puteți face ca să fie bine. Poate că nu există relația perfectă, însă cred cu tărie că putem crea legături puternice. Atât de puternice, că nu le mai dărâmă nimic. Iar asta necesită efort, uneori. Și răbdare. Și implicare. Și timp.

De un an locuiesc într-un complex de case, unde cam auzi și vezi cu sau fără voia ta tot ce se petrece, respectiv ce se vorbește. Pe de-o parte este minunat că există un spațiu comun unde stau toți copiii din complex (unii joacă șotron și mi se pare fabulos), însă pe de altă parte, având în vedere că stau cu laptopul în fiecare zi pe terasă, aud lucruri pe care nu credeam că le voi mai auzi vreodată. Erau frecvente când eram eu copil, speram că s-au terminat. Îmi amintesc cum mă simțeam la fiecare în parte, acum văd cum se schimbă copiii la față și parcă retrăiesc toate nimicurile astea atât de importante, totuși.


Hai să le luăm pe rând:
1. Să NU te murdărești!


Ai grijă să nu te murdărești! Nu fă aia sau cealaltă că te murdărești! Ce refren urât! Copiii sunt, prin natura lor, curioși. Cum să învețe, să experimenteze, să observe, dacă noi le spunem NU? Înțeleg că pot exista două temeri ale părinților sau bunicilor aici: 1. Să nu se îmbolnăvească micuțul și 2. Se murdăresc hainele și le strică.
Punctul 1 e un mit de pe vremea lu’ mamaie când nu exista informație (întreabă pediatrul despre imunitatea copilului) și punctul 2 mi se pare irelevant, mai ales că ăștia mici cresc atât de repede, încât oricum trebuie să le cumperi alte haine. Și unde mai pui că există mașină de spălat și detergenți care curăță tot? Ah, dacă faci un sacrificiu să-i cumperi haine extrem de scumpe, atunci nu mai e problema copilului, ci a ta. Copiii n-au nevoie de brand-uri. Nu știu ei să facă diferența între etichete.
Lăsați-vă copiii să se murdărească și să-și facă de cap în toate bălțile și noroaiele. Știi de ce? Pentru că pentru mama am fost cel mai curat și mai frumos copil, însă pentru copiii cu care voiam să mă joc eram cea mai sclifosită. Înțelegi ideea, nu?

2. Să NU vorbești cu țiganul ăla!


Nu mi s-a spus niciodată asta, însă am avut și am prieteni țigani de când mă știu. Am crescut împreună și au mai mult bun simț, respect și iubire pentru familie și prieteni mai mult decât mulți „albi” pe care i-am întâlnit. Înțeleg frica asta, dar oare chiar e necesar să ne învățăm copilul să fie rasist? Chiar trebuie să facă discriminare? Oare este corect să-i punem pe toți în aceeași oală? Poate „țiganul” ăla de care ți-e atât de frică e un copil minunat. Nu mai bine îi învățăm care sunt comportamentele de care să se ferească și nu să pună o etichetă după culoarea pielii? Oare copilul care este învățat atât de devreme să fie rasist, nu va avea probleme mai târziu, când va deveni adult? Când poate va fi nevoit să muncească cu un gay, cu un negru, cu un ungur și cu ce mai vrei tu? Întreb doar.

Citește continuarea pe doamnakovacs.ro
 
 
 
Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro