Proiectul poartă numele sugestiv "Idiot Box" și prezintă portretele unor copii care privesc precum niște ființe hipnotizate la un televizor aflat la distanță.
Imaginile acestor copii absorbiți total de televizor sunt cel puțin șocante. Micuții par să fie complet deconectați de lumea reală, fără un control asupra gesturilor și grimaselor pe care le fac în timp ce urmăresc acțiunea desfășurată pe ecran. Privirile lor pierdute și poziția aplecată a spatelui ne dau senzația că avem în față portretele unor copii cu probleme de sănătate, deși copiii fotografiați în anul 2015 de Donna Stevens erau perfect sănătoși.
De fapt, un studiu făcut de Centrul pentru Copii cu Autism arată că în cazul a 90% dintre copiii de 2-3 ani, care sunt diagnosticaţi cu o formă de autism, factorul declanşator este vizionarea excesivă a programelor TV sau a altor forme de realitate virtuală.
"Dacă aparent 5 ore pe zi de vizionare ar trebui “să nu fie” un fapt îngrijorător, în cazul copiilor şi mai ales al copiilor mici de 0-2 ani, consumul TV este foarte dăunător, ajungându-se în marea majoritate a cazurilor în care cei mici au fost lăsaţi în medie peste 5 ore/zi în faţa mediilor virtuale, la diagnostice de întârziere în dezvoltarea psiho-motrică, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului, tulburare de opoziţie şi/sau comportament, şi, mai grav, de ADHD sau chiar de autism", a declarat Marius Zamfir, psiholog şi coordonator Centrul pentru Copii cu Autism, citat de Mediafax.
În acest context, Centrul pentru Copii cu Autism a lansat campania "Stop Autism Virtual!", care îşi propune conştientizarea cauzelor grave ale vizionării TV în rândul copiilor cu vârste curprinse între 0 şi 2 ani.
"L-am numit autism pentru că are simptomele specifice copiilor cu autism. Simptome perfect identice. Este aproape imposibil să faci diagnosticul diferenţiat dacă are sau nu are autism virtual sau autism clasic pentru că simptomele sunt perfect la fel. Simptomele autismului sunt lipsa reciprocităţii sociale, lipsa contactului vizual, lipsa dezvoltării limbajului, lipsa jocului şi mai ales a jocului social, de rol, în care copilul se preface că este ceva sau că face ceva şi jocurile stereotipe şi repetitive", a adăugat Marius Zamfir.
Foto: donnastevens.com.au
Foto: donnastevens.com.au
Posteaza comentariu